Structura calculatorului

În baza oricărui calculator stau două componente fundamentale:                                   Hardware şi Software

Harware sunt componente tari, solide care pot fi pipăite. Din componentele hard-ului fac parte următoarele dispozitive: vizualizatorul, tastatura, mouse-ul, imprimanta, scanerul, boxe audio şi altele. Toate acestea sunt conectate la unitatea centrală (blocul de sistem). Blocul de sistem, la rândul său, este compus din mai multe blocuri: blocul de alimentare, CD-ROM, DVD-RW, dischieră, memoria hard. Toate componentele sunt conectate la placa de bază. Pe placa de bază, de asemenea, sunt asamblate mai multe elemente, cum ar fi: procesorul, memoria operativă, placa de sunet, placa video, placa de reţea, modemul. Aceste componente pot fi divizate în următoarele grupuri: unităţi de intrare, unităţi de ieşire, unitatea de procesare. Unităţile de intrare şi ieşire pot fi atribuite unei grupe deoarece componentele care fac parte din aceste grupe au posibilitatea atît de a recepţiona informaţia, cît şi de a o distribui. Unitatea de procesare este un sistem de componente, de care depind celelalte componente asamblate, anume el determină caracteristicile principale ale calculatorului, printre care enumerăm:

Viteza de procesare, care depinde de clasa procesorului şi determină numărul de operaţii pe secundă se măsoară în Hertz, (Hz).

Memoria operativă (memorie de tip RAM). De capacitatea ei  depinde volumul de informaţie memorizat de calculator în formă binară pentru prelucrarea datelor curente şi datelor intermediare din această memorie informaţia este disponibilă atît timp cît calculatorul este conectat la reţeaua de alimentare. În memoria operativă este de asemenea inscris sistemul de operare care nu poate fi sters intîmplător. Pentru un sistem de operare mai performant avem nevoie de o memorie mai mare

Memoria permanentă (memorie de tip ROM). Capacitatea ei ne permite păstrarea informaţiei de un volum mai considerabil atît timp cît este necesar, fară restricţii, deconectarea calculatorului de la reţea nu duce la pierderea informaţiei. Capacitatea memoriei se masoară în octeţi (byte), Kilobyte, Megabyte, Gigabyte.

         Software este numită partea logică, programele care ne asigură lucrul cu calculatorul. La rîndul său, software este format din Sistemul de operare şi Programele de aplicaţie.

         Cauza principală de apariţie a sistemului de operare este necesitatea de executare a operaţiilor elementare pentru gestionarea resurselor calculatorului. Aceste operaţii se numesc de nivel jos. Pentru utilizator practic este imposibil de a indeplini sute de mii de operatii elementare pentru a primi un rezultat scontat. Atfel, se poate afirma că un sistem de operare poate fi asociat cu un translator-asistent între componenta hardware a unui sistem de calcul şi utilizator.

Un sistem de operare constã dintr-un ansamblu de programe de sistem, care administreazã resursele sistemului de calcul, asigurã utilizarea eficientã în comun a acestor resurse, asigură legatura între componentele logice şi fizice ale sistemului. Aceste programe conduc întreaga activitate din interiorul calculatorului, asistă utilizatorul, pune în lucru şi coordonează cu programele de aplicaţie.

        Sistemele menţionate mai sus sunt destinate pentru utilizatori simpli numiţi USER şi utilizatori administratori numiţi ADMIN, care sunt utilizatori mai experimentaţi, iar sistemul lor de operare are un nivel de securitate mai ridicat.  Cele mai răspîndite tipuri de sisteme de operare pentru utilizatori de tip USER sunt:

MS-DOS, Windows 95, Windows 98, Windows 2000, Windows ME, Windows XP. Pentru utilizatori de tip ADMIN avem sisteme de operare mai performante: Windows NT (New Technology), Windows 2003 Server, Zinux, Free BSD.

   Funcţiile principale ale sistemului de operare sunt:

 1.)  Oferirea posibilitãţii de lansare în execuţie a programelor de aplicaţie,

 2.) Alocarea resurselor necesare executãrii programelor, care se realizeazã prin identificarea programelor ce se executã, rezervarea memoriei pentru aceste programe, controlul dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia datelor;

 3.) Facilitãţi pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogare şi întreţinere a bibliotecilor;

 4.)  Planificarea execuţiei lucrãrilor dupã anumite criterii, pentru utilizarea eficientã a resurselor unitaţii centrale de prelucrare.